Am rugat-o pe “Betina Mama Maria” să-mi trimită câteva gânduri legate de o întâmplare recentă de la club (ARRA CLUB). Și mi-a trimis textul de mai jos și dreptul de a-l publica. Sunt sigur că aceste gânduri scrise sunt mai mult decât adevărate și că mulți ne putem regăsi în poveste. Așa ca:
“În poză sunt fiica mea și Alin de la robotică, cum îi spunem noi. Alin Dincă.
Vorbeau despre frică.
Maria mea, ca mulți alți copii, se teme de unele experiențe. Dar, spre deosebire de majoritatea adulților, ea își recunoaște asta. Și cu ajutorul meu, al lui, etc, trece prin ce simte, și chiar dacă îi este greu, pe parcurs teama i se transformă în curajul de a trece prin asta, și la final, în mândria că a reușit. Că nu a renunțat. Plus ușurarea că de fapt nici nu a fost așa de greu pe cum credea.
Tendința de a renunța când dăm de greu, când nu înțelegem, este una foarte mare. Deci, și a copiilor de a renunța la activități.
Ați putea spune că este ceva cu copiii din ziua de astăzi. Eu nu cred asta. Pentru că înainte copiii mergeau la școală și rar la altceva. Acolo ne temeam de multe, dar nu prea aveam ce face. Trebuia să mergem și punct.
Eu numesc activitățile extra, școala pe care copiii o pot alege.
De aceea militez doar pentru acelea pe care le aleg copiii, pe care vor să le experimenteze ei, sau care chiar le sunt necesare, nu să fie duși doar pentru a avea ocupație și în nici un caz pentru a îndeplini un vis părintelui care nu a reușit.
Da, e posibil ca după câteva ședințe să se plictisească și să nu mai vrea. Este O.K.. A văzut că nu îi place și este super.
Cu toate acestea, de foarte multe ori, copiii renunță din alte motive.
Noi am experimentat asta. Uneori fetița mea a renunțat pentru că nu rezona cu profesorii și bine a făcut. Dar alteori a vrut să abandoneze sau să nu meargă la activități pe care le iubește. Pentru că i se părea că nu este la fel de bună ca alții. Că nu știe. Că nu poate.
Răspunsul lui Alin la asta mi s-a părut magic: i-a spus că lui i-au trebuit foarte mulți ani pentru a știi tot ce știe acum. Și că pentru a știi lucruri trebuie să întrebăm o dată, de două ori…. până înțelegem. Mai ales dacă e un subiect care ne interesează și ne place. Știu, tendința este de a renunța rapid sau de a nu întreba deloc pentru a nu fi crezuti proști!
De aceea cred că este foarte important să recunoaștem și noi adulții că nu știm tot. Și să învățăm mereu câte ceva.
Așa că, data viitoare când copilul tău renunță la ceva, fii acolo pentru el. Află adevăratele motive. Poate e de vină profesorul, dar el vrea să învețe acel ceva. Poate are nevoie de încurajare. Copiii au nevoie de susținere. Să știe că sunt văzuți, auziți, sprijiniți.
Puțini oameni ajung undeva fără susținere, măcar din partea unui om.
Și dacă nu sunt cei mai buni la ceva și nu sunt doar lăudați, învață rezistența la frustrare, perseverența, răbdarea.
Iar toate astea le formează un viitor în care pot reuși ce-si doresc, cu răbdare.
Pe final vă las ce a desenat Maria împreună cu verișorul ei pentru Alin și Mihai.”
Autor: Betina Vulpe-Blaha
